De-ți vine bârfitoru-n casă,
Nu-i zice bun venit, c-așa
Te faci părtaș nelegiuirii,
Intri pe banda pieirii
Și focului ce va urma
Dacă cochetezi cu bârfa.

Nu lăsa să-ți întineze
Cu clevetiri auzul tău,
Când îți va întinde plasa,
Că și copiii tăi și casa
Ți le spurcă duhul celui rău,
Dacă nu veghezi mereu.

Mai vinovat decât acela
Ce-aprinde-o casă-n sat
E omul care clevetirea
I-a întunecat trăirea
Și vorba rea a semănat
Peste tot unde-a umblat.

Căci casa arsă se reface
Și omul iarăși are-un rost,
Dar, unde-aprinde bârfitorul,
Și rănește clevetitorul,
În veci nu va mai fi ce-a fost,
Când totul era la adăpost.

Câini latră și înceată
Când le scoți ceva din plasă,
Dar gura lumii niciodată
Nu te crede, nu te iartă.
Câinii tac când intri-n casă,
Gura lumii nu te lasă...

De-ai trăi și îngerește
În toată viața ta,
Lumea tot te clevetește,
Tot cu ură te vorbește;
Însă nu e tot așa,
Dacă are drept sau ba.

Câinii latră, luna trece,
Și nu o mai poți vedea.
Să nu-ți pese nici de zece;
Cum ei vin, așa vor trece.
Zică cei răi orice-ar vrea,
Mergi cinstit pe calea ta.
Amin.
(Vineri, 29 ianuarie 2021)